La peste

Azi m-a sunat Ion. Bai, poti sa ma iei si pe mine de la peste? Pai depinde unde esti. La Latesti. OK. O plimbare e binevenita.

Afara e vreme frumoasa de primavara, termometrul masinii indica 26 grade. O iau usurel inspre Latesti savurand aceasta superba zi de primavara, dar si drumul aproape pustiu ca de obicei. Din pacate cei 15 kilometri pana la destinatie sunt cam putini. Cand mai aveam vreo 200 metri pana in punctul in care trebuia sa parasesc asfaltul observ de la distanta Loganul lui Vică executand o parcare impecabila pe iarba. Nici nu era usor sa-l confund ca nu mai sunt alte Loganuri cu urechi prin zona. Da, ai citit bine. Cu urechi. Are niste resturi de bare de portbagaj pe plafon si sunt orientate inspre mijlocul plafonului cam ca urechile iepurelui cand spunea "a belit p..a magarul". Opresc langa el. Nu langa iepure, ci langa Vică. Ce faci, ma? Florineee, hai sa scoatem un avat! Ma uit la el si-l intreb: Esti sigur ca iese? Nu-s sigur, da' macar ne relaxam un pic. Cum stiam ca Ion nu se prea grabea sa revina in oras am acceptat sa-l insotesc pe Vică spre bratul Borcea.

Bine, ma, pe unde o luam? Pai era un drum de pamant p-aici, da' l-au arat. Deci mergem pe aratura. Pantofii mei din piele intoarsa nu prea au fost incantati de cei 100 metri parcursi prin terenul arat. Cand am terminat cu brazdele am rasuflat usurat. Nu stiam ca partea mai solicitanta pentru pantofi abia acum incepe. Am coborat o rampa de pamant pana aproape de apa, apoi am mers pe un versant cu panta osciland intre 45 si 60 de grade. Intr-un final ne-am oprit pe o mica terasa aflata la vreo 3-4 metri deasupra apei si a inceput ademenirea avatului.

Da' nici avatu' nu e chiar asa de prost sa muste linguritele lui Vică, desi el le schimba in disperare. Mai schimba si locul.

Pana la urma o lingurita rotativa il ademeneste pe Lacomila.

Si da-i si lupta, neicusorule.

Nu pare sa aiba sanse de scapare.

Vică ranjeste victorios fasolea aratandu-mi trofeul.

Apoi ca orice pescar sportiv care se respecta, elibereaza "monstrul" si il reda apei.

Aoleu! A uitat sa-l pupe inainte sa-l arunce in apa. Trebuie recuperat avatul pentru a-i da un sarut tandru bine meritat. 

Bineinteles ca "monstrul" s-a desteptat si nu mai pune botul la lingurite, asa ca ne strangem jucariile si plecam inapoi spre masini. Gafaind din greu ma gandesc ca poate data viitoare incercam din barca.

Spotting la Otopeni

Pe la inceputu' lunii m-a sunat varu' meu din Franta sa ma roage sa o iau pe fiica-sa de la aeroportu' Baneasa. Normal ca nu-l puteam refuza. Cand vine? Pai duminica pe la ora 15 aterizeaza. OK, voi fi acolo. De fapt cu niste ore bune mai devreme ca aveam si io un gand si anume sa fotografiez balenele venind la aterizare. Bag un ochi pe Romanian Spotters si vad un strigat de lupta pentru duminica de dimineata la Water Park pe langa axu' uneia dintre pistele de la Otopeni. Cat de dimineata? Pai de dimineata devreme. Stau io stramb si cuget drept si stabilesc ca ar fi bine sa prind lumina rosiatica a rasaritului, deci pe la sapte. Asta inseamna sa ma trezesc pe la 5 si sa-mi arunc fundul in masina.

De dimineata normal ca m-am trezit fara ceas (ceasul telefonului) desi trasesem obloanele pe la 3 dimineata. Am vazut ceva lumina in camera si am sarit agitat din pat. Ma uit la ceas. 6:45. Cum dracu' de n-a sunat? Pai normal ca nu suna daca ii pui alarma pentru sambata si vrei sa te trezesti intr-o duminica.

Ma echipez rapid si sar in masina. Pe drum il sun pe Bogdan. El nu poate veni la spotting pentru ca e de serviciu si trebuie sa dirijeze balenele la aterizare, da' macar stie pe unde se strange tribu'. Io nu stiam pentru ca nu am mai fost acolo. Nici pe ceilalti nu-i cunosteam. Bogdan ma dirijeaza si pe mine spre platforma betonata de langa Water Park si se ofera sa-mi dea informatii si despre cursele din ziua aia, printre altele si a nepoatei mele. Incerc o intrare pe care o vazusem pe GPS. Proasta idee. Zapada inca nu se topise si una dintre stradute era cu zapada pana la bara masinii. Nimeresc alta intrare, da' nu gasesc platforma. Bogdan imi tot spune prin telefon ca trebuie sa-i vad pe ceilalti. Poate nu i-am vazut pentru ca ma luptam cu sleaurile inghetate si transpiram din greu incercand sa nu raman pe burta. Pana la urma nimeresc platforma care desigur ca e goala. Dupa vreo 5 minute apare si un Nissan Navarra din care coboara niste unii cu aparate de fotografiat. Astia trebuie sa fie. Pe ei!

Ma apropii si ma prezantez. Aflu ca ceilalti sunt Codrutz, shouriken, mckingtom, vishzu si ne punem pe treaba. Prindem vreo doua avioane si apoi profitam de pauza de o ora pana la urmatoarea aterizare si mergem in Ikea sa ingurgitam ceva. In timpu' asta aflu ca nepoatea mea a pierdut avionul. Nu-i bai. Timpu' e frumos, avioane vin destule si zapada de pe sol asigura o iluminare excelenta pe burtile balenelor.

Dupa masa au mai venit inca trei spotteri si pe la 15 a venit si Bogdan. S-o fi gandit ca e pacat sa dea banii la solar in timp ce ceilalti isi bronzau fruntile pe langa Water Park.

Sa bag si niste poze. Nu dati cu parul! Cand am revenit acasa am vazut ca am ceva praf si nistre stropi de ulei pe senzor. Nu ma ingrijoreaza uleiul pentru ca stiu ca e o problema a Nikonului D7000. Mai trag vreo 1000 de cadre sa sara excesul de ulei de la mecanismul oglinzii si dupa aceea bag un curatat de senzor.

De ce blog?

Sub un impuls de moment m-am decis sa-mi fac blog. Inca nu stiu exact de ce, nici pentru cine si nici ce voi scrie in el. Probabil voi scrie despre fotografie pentru a-mi face ordine in idei. Poate ca voi scrie si despre alte lucruri care imi trec prin cap sau poate ca voi abandona ideea si nu voi mai scrie nimic. Inca nu stiu cum vor evolua lucrurile. Insa parca as vrea sa scriu despre fotografie incepand cu notiunile elementare si m-as simti foarte bine daca unor fotografi aflati la inceput de drum le-ar fi utile. Pasiune sa fie! In rest nu ne opreste nici macar marea inghetata.

Prima postare

Acesta este noul meu blog. Inca nu am habar sa-l folosesc, dar sper ca voi invata destul de repede. Vreti sa vedeti vreo fotografie?