Bine ati venit in Pravalia De Culori!

joi, 5 aprilie 2012

La peste

Azi m-a sunat Ion. Bai, poti sa ma iei si pe mine de la peste? Pai depinde unde esti. La Latesti. OK. O plimbare e binevenita.

Afara e vreme frumoasa de primavara, termometrul masinii indica 26 grade. O iau usurel inspre Latesti savurand aceasta superba zi de primavara, dar si drumul aproape pustiu ca de obicei. Din pacate cei 15 kilometri pana la destinatie sunt cam putini. Cand mai aveam vreo 200 metri pana in punctul in care trebuia sa parasesc asfaltul observ de la distanta Loganul lui Vică executand o parcare impecabila pe iarba. Nici nu era usor sa-l confund ca nu mai sunt alte Loganuri cu urechi prin zona. Da, ai citit bine. Cu urechi. Are niste resturi de bare de portbagaj pe plafon si sunt orientate inspre mijlocul plafonului cam ca urechile iepurelui cand spunea "a belit p..a magarul". Opresc langa el. Nu langa iepure, ci langa Vică. Ce faci, ma? Florineee, hai sa scoatem un avat! Ma uit la el si-l intreb: Esti sigur ca iese? Nu-s sigur, da' macar ne relaxam un pic. Cum stiam ca Ion nu se prea grabea sa revina in oras am acceptat sa-l insotesc pe Vică spre bratul Borcea.

Bine, ma, pe unde o luam? Pai era un drum de pamant p-aici, da' l-au arat. Deci mergem pe aratura. Pantofii mei din piele intoarsa nu prea au fost incantati de cei 100 metri parcursi prin terenul arat. Cand am terminat cu brazdele am rasuflat usurat. Nu stiam ca partea mai solicitanta pentru pantofi abia acum incepe. Am coborat o rampa de pamant pana aproape de apa, apoi am mers pe un versant cu panta osciland intre 45 si 60 de grade. Intr-un final ne-am oprit pe o mica terasa aflata la vreo 3-4 metri deasupra apei si a inceput ademenirea avatului.



Da' nici avatu' nu e chiar asa de prost sa muste linguritele lui Vică, desi el le schimba in disperare. Mai schimba si locul.


Pana la urma o lingurita rotativa il ademeneste pe Lacomila.


Si da-i si lupta, neicusorule.


Nu pare sa aiba sanse de scapare.


Vică ranjeste victorios fasolea aratandu-mi trofeul.


Apoi ca orice pescar sportiv care se respecta, elibereaza "monstrul" si il reda apei.





Aoleu! A uitat sa-l pupe inainte sa-l arunce in apa. Trebuie recuperat avatul pentru a-i da un sarut tandru bine meritat. 




Bineinteles ca "monstrul" s-a desteptat si nu mai pune botul la lingurite, asa ca ne strangem jucariile si plecam inapoi spre masini. Gafaind din greu ma gandesc ca poate data viitoare incercam din barca.