Bine ati venit in Pravalia De Culori!

marți, 29 mai 2012

O alta perspectiva a finalei UEFA

In prima parte a acestei luni a fost mare tevatura cu "finala". Toata lumea vorbea doar despre "finala". Cum ce "finala"? Finala Cupei UEFA. Desi daca ma intrebai cu mai mult de doua zile inainte habar n-aveam despre ce "finala" e vorba. Nici acum nu stau cu mult mai bine. Habar n-am cine a jucat. Stiu doar ca Oprescu in calitate de primare al Bucurestiului s-a hotarat sa inaugureze National Arena cu un eveniment notabil. Cum n-a reusit sa organizeze un concert cu vreo trupa faimoasa s-a gandit ca, in lipsa de altceva mai bun, un stadion ar putea fi folosit si pentru un meci de fotbal. Asa ca pe 9 mai am avut mare meci mare.

Nefiind microbist m-a cam durut la bascheti de mult mediatizata "finala", dar Bogdan a reusit sa-mi starneasca interesul cand mi-a zis ca pe Otopeni vor ateriza multe avioane cu ocazia acestui meci. Normal ca trebuia ca suporterii sa ajunga si ei la meci, iar daca ar fi preferat soselele sau calea ferata ar fi ajuns la o saptamana dupa meci. In Romania viteza de deplasare pe sol este cea a diligentelor.

Am aruncat un ochi si pe Romanian Spotters si am vazut ca se prefigureaza o prezenta numeroasa inainte de pragul pistei. Seara am avut grija sa imi potrivesc corect ceasul pentru a nu mai pati ca data trecuta. Trebuie sa ma trezesc pe la 3:40 si daca plec la 4:00 am sanse sa ajung la Water Park pana la 5:54 cand rasare soarele. Normal ca de data asta reusesc sa ma trezesc cu o ora inainte sa sune ceasul, adica dupa doar o ora si jumatate de somn. De data asta sunt sigur ca nu mai pierd rasaritul.

La ora 4 ma urc in masina si bag cap compas Bucuresti cu ochii cam lipiti de somn... mai bine zis de nesomn. Da' nu-i bai! Gasesc un CD vechi cu Rafaga prin torpedo si il bag in CD-player. Hai ca-i bun. Are efect mai meserias decat cafeaua aia pe care n-am baut-o. Incep sa dansez prin masina, nu si pe sosea. Am dansat si pe sosea, da' altadata. Vreo 30 de km de vals pe un drum necirculat. Da' acum dansez doar cu fundu' pe scaun. Din cand in cand mai arunc o privire catre telefonul pus in parbriz. Comut de pe GPS pe Flightradar24 pentru a vedea pe ce directie vin avioanele la aterizare. Hai ca-i bine! Vin pe 08R adica pot sta la Water Park. Insa buba e alta. Cerul innorat. Dupa ce parasesc autostrada si intru pe centura Bucurestiului incepe sa toarne destul de bine. Stai linistit ca nu turnau asfalt, desi centura aia ar fi meritat niste asfalt nou. Nu, turna ploaia. Prin Otopeni s-a mai oprit. Doar picura un pic.

Ies de pe DN1 catre Water Park, dar ma opresc imediat pe drumeagul de pamant paralel cu axul pistei gandindu-ma ca ar fi super daca as prinde un avion in cadru cu balizajul aprins al axului pistei. Imediat apare primul pasaroi din intuneric.


Din pacate nu reusesc sa-l incadrez impreuna cu balizajul. Imediat apare si al doilea pasaroi, dar din pacate nu reusesc sa-l prind suficient de clar. Imi dau seama ca m-ar ajuta trepiedul sa castig putina stabilitate. Il scot si il montez langa masina. Fac cateva fotografii de test atat in directia din care vin avioanele cat si catre aeroport. Ideal ar fi sa incadrez avioanele din spate catre aeroport, atunci fiind mult mai aproape de balizaj. De rasarit nu am parte nici de data asta. E mult prea innorat. Ba chiar iar incepe sa ploua usor. Las trepiedul afara si ma refugiez in masina gandindu-ma ce setari sa incerc.

Dupa cateva minute minute vad in oglinda ca apare un tip cu vesta reflectorizanta la gardul aeroportului privind insistent catre mine peste DN. Dupa vreo 5 minute vad ca dincolo de gard apare o masina din care mai coboara vreo 3 veste care incep sa patruleze pe langa gard nescapandu-ma din priviri. Mai trec inca vreo 2-3 minute si mai apare o masina din care mai debarca doua veste. Cele 6 veste incep sa se agite dincolo de gard, ba chiar incep sa si fluiere. Sunt dotati baietii daca au si fluiere. Opresc un pic radioul si ii aud fluierand si urland catre mine "Ba, tu n-auzi?" M-am linistit. Nu vorbesc cu mine. Eu nu sunt "ba" cu ei. Ii mai las vreo 5 minute sa se zvarcoleasca dincolo de gard, dupa care cobor din masina si impasibil imi strang trepiedul ignorandu-i total. Bag trepiedul in masina si plec incetisor pe drumeagul de pamant catre platforma betonata de langa Water Park, pustie la ora asta.

Parchez intr-un colt cu fata orientata catre vest pentru a vedea avioanele cand se apropie. E bine sa ma pot refugia in masina in timpul rafalelor de ploaie. Dupa cateva minute mai apare un Golf care parcheaza ceva mai incolo. In el sunt doi tipi si o tipa. Ne studiem discret de la distanta. Cei doi tipi coboara cu aparatele si se indreapta catre celalalt capat al platformei. Scrutez orizontul sa vad daca se apropie vreun avion. Nu se vede nimic. Probabil ca isi cauta o pozitie favorabila. Cobor si eu din masina. Dinspre DN se apropie un tip cu un rucsac in spate. Nu prea ii place drumul de pamant. A preferat balariile luand-o de-a dreptul catre platforma. Striga de la distanta salut. Ii raspund si il intreb daca a adunat toti scaietii. Spre surpriza mea imi raspunde in engleza. Nasol moment. Engleza mea este cam precara pe partea vorbita. Totusi fac eforturi de comunicare. Eu sunt in tara mea si sunt gazda, chiar daca platforma betonata nu e a mea. Imi spune ca se numeste David si e din Manchester. A aterizat pe la 5 a.m. special pentru a filma balenele venind la aterizare. Am aflat mai tarziu ca meciul nici nu l-a interesat. Deci nu sunt chiar asa de sandilau daca am facut 160 km doar pentru a poza niste avioane. Englezoiul a facut mult mai multi km.

Cei doi din Golf se intorc. Intram in vorba. Pe cel inalt il cheama Bogdan. Celalalt nu retin cum se numeste, dar nu conteaza. Impreuna cu ei cautam o pozitie mai buna de fotografiat. Din hotelul aflat langa platforma iese un tip imbracat la costum si se indreapta catre englezul ramas langa masina mea. Le zic lui Bogdan cel inalt si prietenului sau sa mergem sa vedem ce vrea costumatul care e foarte probabil ca nu va reusi sa se inteleaga cu englezul. Am ghicit. Costumatul nu stie o boaba engleza. Ne insira noua o poveste cum ca trebuie sa eliberam platforma care ar fi a hotelului. Cica cei din turn au sunat la hotel si au cerut eliberarea platformei. Povesti de adormit copiii. Bogdan nu se lasa. Ii spune aluia ca am fotografiat si alta data, ca avem legitimatii eliberate de aeroport (de fapt noi nu avem) si multe altele. Costumatul nu e prea convins de povestile pe care a venit sa ni le spuna si bate in retragere. E clar, e doar un biet pion scos la inaintare de vreun sef bolnav ca e asa de important incat am venit sa-l spionam. In timpul dezbaterilor pierdem vreo doua avioane, da' nu-i nimic. Azi sunt destule. Iata ca vine altul!


Vad ca in dormitorul pilotilor e veioza aprinsa. S-or fi trezit. Trebuie sa reuseasca sa lase pijamalele si sa treaca in uniforme pana aterizeaza avionul.

Mai vin si alte pasari.


Lumina e destul de slaba si ne obliga sa folosim ISO ridicat. Din pacate nu toate fotografiile ne reusesc. Lui Bogdan cel inalt ii suna telefonul. E conu Gica. Cica pozitia noastra nu e prea buna pentru a fotografia imensitatile alea de Boeing 747 pe care le asteptam toti cu nerabdare. El este dincolo de Water Park ceva mai departe de axul pistei. Ne hotaram sa mergem si noi acolo. I-am explicat englezoiului si l-am luat cu noi.

Trecem digul si ajungem la conu Gica. Acolo ne asteapta o trupa de 3 masini si vreo 5 oameni. socializam un pic si ne apucam de pozografiat. Italienii ne arata ca reclama e sufletu' comertului... sau al serviciilor... nu alea secrete. Serviile secrete lucreaza fara reclama.


Mediterana are parte de o prezentare simpla.


Cred ca au aparut si Arabela cu Rumburak.


Umezeala ridicata din atmosfera creaza vortexuri interesante.


Io-te si olandezu' zburator!


Pe la ora 10 stomacul meu incepe sa se revolte. Bulangiu. Acum si-a gasit sa strige ca m-am trezit de peste 8 ore si el n-a primit marfa. Iau o pauza si merg pana in Baneasa Shopping City (hai ca am reusit sa-l scriu corect) sa pasunez ceva. Pe platforma betonata vad vreo 3 masini. Intru in vorba cu ei si aflu ca-s tot spotteri, membri ai forumului mentionat mai sus. Ii conving sa mearga pe dig si plec sa imi ostoiesc foamea. Pe drumul de intoarcere il pescuiesc si pe Bogdan. Nu, nu cel inalt, ci cel care m-a convins sa vin sa pozez avioanele, desi e mult spus "convins". El a aruncat vorba si io am sarit imediat.

Ajungem la timp. Baietii se agita pentru ca trebuie sa apara primul 747 cu indicativul PLM nu stiu cat. 'ai de PLM cat e de mare! Usor, ba, ca rupi sarmele!



Dupa el incep sa apara si monarhii. Meci important daca vin casele regale sa-l vada.



Dupa ei apare si un seic.


Ma gandesc ca e valoros Oprescu asta de a adus la meci atatea capete incornorate... aaa... incoronate...
Se pare ca seicul nu e singur.


Uite si guma de mestecat!


 Mai trebuie semintele si meciul poate incepe.

Nemtalaii vin si ei insotiti de cei doi pasaroi nerabdatori sa coboare din avion.


Cativa raketi trebuie sa controleze piata biletelor la negru. Nu misca nimic fara acordul lor.


Si iata ca se intuneca cerul! Orizontul se umple de alt PLM Boeing 747.



 Cred ca avionul asta cu etaj ar prinde bine si la amatorii de viloace din Romania.

Si inca o balena...


Dupa el apuca sa mai aterizeze un olandez...


... si apare ultima balena.




Ne hotaram sa mai schimbam unghiul si trecem de cealalta parte a axului pistei la fix pentru a prinde un elvetian.


Dobri vecer!


Era timpul pentru o vacanta.




Usurel pe carare...


Il sun si pe Catalin sa vad pe unde este si sa ne intalnim mai tarziu. E la munca si peste 20 minute trebuie sa plece la meci. Hai ca merg spre el. In timp ce imi strang instrumentele ma gandesc ca a innebunit lupu'! Cum naiba de merge Catalin la meci? El e stelist convins, a locuit ani buni langa stadionul Ghencea, dar meciurile a preferat sa le vada la tv. Ajung la el la unitate si ma lamuresc. Nu si-a cumparat bilet, ci merge la munca.

"Fratele meu" Luci isi ia fata de pilot responsabil si se pregateste de decolare.


Langa el Catalin isi aseaza microfonul.


Tehnicul se asigura ca totul e OK.


Si elicopterul decoleaza catre National Arena.


Si nu putea lipsi o tentativa de fotografie artistica.


Faina zi! Chiar daca a fost una incarcata. Acu' e timpul s-o iau catre casa si sa ma odihnesc. Sper sa ajung intreg si sa nu adorm pe autostrada!